Noi de ce nu avem – I
”Din nou și din nou, tineri și bătrâni, fani și autori emit vaiete că la noi nu se cumpără bandă desenată, că nu se editează, că nu sunt magazine specializate, că românii nu iubesc forma asta de artă. De parcă din toate demnitățile și privilegiile civilizației doar banda desenată ne mai este negată. Și evident, sunt dublate de laude către vest sau și mai la vest sau la atât de est încât devine vest. În funcție de preferințele culturale ale fiecăruia. Acolo este o lăfăială perpetuă. Banda desenată de toate felurile este respectată, apreciată și încurajată. N-ai unde să arunci un muc pe stradă fără să se lovească de cohortele de fani adoratori. Se resimte din toate astea o frustrare care în primul rând împiedică o analiză corectă a pieței și a găsirii de soluții adaptate la realitățile sale. Este o frustrare care obosește cititorii deja angajați în lectură. Sau mă rog să nu pun cuvinte în gura altora. Pe mine mă obosește. Și sunt destul de sigur că îndepărtează potențialii cititori prin simplul fapt că nu prezintă un argument pentru care ar trebui să citească, ci este un reproș că nu apreciază suficient un produs cu care nu sunt familiari, cu care foarte puțini dintre prietenii lor sunt familiari și care cere destul de mult efort pentru familiarizare. Ceea ce este o strategie oribilă de marketing. Și mai mult de atât, această frustrare nu este înrădăcinată în fapte. Adorația, aprecierea și afluența nu sunt stări naturale ale benzii desenate.”
Tier Benefits
Recent Posts